joi, 24 martie 2011

ce a mai facut pucca azi:

1. CONTEXT: "a woman of faith"
dupa trei saptamini de post asiduu, soacra mea - femeie religioasa pina in maduva oaselor - si-a cumparat ieri un peste pentru bunavestire.

2. PLOT: "pucca meets fish"
ajungind acasa intr-o sacosa din plastic, pestele - inca viu - a fost lasat nesupravegheat doar citeva momente, suficient insa pentru a fi descoperit de catre eroina noastra, care l-a cercetat cu mare interes.

mai tirziu, pestele a fost trimis - fara prea multa ceremonie - la cele sfinte, cu scopul de a fi gatit a doua zi, iar intimplarea parea ca nu va naste consecinte grave.

3. DENUEMENT: "yet again, i am in trouble"
ma trezesc azi dimineata mai tirziu, imi incalzesc cafeaua si merg la baie pentru restul ritualului matinal. dupa vreo 10 pagini de shogun, ies bine dispusa in sufragerie, unde ma asteapta o priveliste de groaza: pe covor zac ramasitele pamintesti ale pestelui gatit si o gasesc pe pucca aplecata asupra lor cu o privire criminala si satisfacuta.

intru in panica (ce-o sa zica soacra-mea??) si incerc sa-mi adun mintile si sa imi explic ce s-a intimplat.

4. CLIMAX (flashback): "doggy on the prowl"
se pare ca puccutza ii pusese gind rau pestelui inca de ieri, cind se agita bucuroasa in jurul sacosei, latrind si bitiind din coada nevoie mare.

azi dimineata, cind am trecut prin bucatarie sa-mi pun cafeaua pe foc, am uitat sa trag usa dupa mine. asa incit, vazindu-se singura, domnisoara s-a urcat pe taburet, de acolo pe masa, pina la farfuria cu peste prajit, de unde a sustras un numar necunoscut de bucati. le-a tirit apoi in sufragerie si le-a devorat cu salbaticie, nelasind in urma decit citeva oase.

***

FUN FACT: azi a trecut si sormy pe la mine, sa-mi repare wordu. sper sa ma creada soacra-mea cind o sa-i povestesc ca pucca, si NU NOI, i-a mincat pestele.

miercuri, 5 ianuarie 2011

ce poţi face la lumina lumînării

dintre toate lucrurile pe care le poţi face la lumina intimă a lumînării, ghici ce mi-a venit mie rîndul să fac: să gătesc!

da, e pe bune. mi-am început noul an sub semn de aventură, înfruntînd eroic pericolele şi rîzînd brav în faţa primejdiei. să-ţi explic: am constatat cu stupoare că ţineam un şarpe la sîn. ei bine, s-a dovedit că aplica mea de la bucătărie e kamikaze, iar azi dimineaţă a pus la cale un atentat sinucigaş!
s-a aruncat din tavan cu bec cu tot, poposindu-mi pe frunte înainte de a-şi da obştescul sfîrşit pe covor. şi dă-i, şi luptă, şi strînge cioburile de pe jos, şi chinuie-te să ţii monstruleţul de căţel afară din bucătărie cît faci curat la locul atentatului, şi ţine-te de pereţi să-ţi revii (din uimire).

urmările social-politice şi economice ale nefericitul eveniment au fost, desigur, deosebit de tulburătoare. m-am ales, aşadar, cu un cucui de toată frumuseţea în mijlocul frunţii, iar pe lîngă asta nu mai am nici lumină în bucătărie. aşa că mi-am mutat aici întreg arsenalul de lumînări parfumate şi acum, pînă s-o întoarce acasă una bucată soţ flămînd, mă îndeletnicesc cu gătitul la lumina chioară, dar frumos mirositoare, a lumînărilor.

măcar aşa o să pot să-i spun: vezi, dragă, că n-am dat banii degeaba pe ele? :)

marți, 30 noiembrie 2010

iaca scriu din nou pe blog!

m-am trezit azi dimineata intr-o stare inexplicabila de fericire, scurt umbrita acum de faptul ca iar nu-mi merge cum trebe space bar-ul si tre sa revin asupra fiecarui cuvint ca sa-l corectez (probabil ca imi va lua o vesnicie sa termin de scris postarea asta).

stare de fericire inexplicabila, deci. probabil ca ati trecut si voi prin stari de genul asta, cind te trezesti si ai impresia ca ninge si e craciunul, si te bucuri ca un copil lacom in fata unui munte de cutii ambalate frumos si legate cu fundite festive.

de fapt, aici e nevoie de o rectificare: cind vine vorba de cadouri, in imaginarul romanilor nu prea exista cutii frumos ambalate, asta fiind un icon al craciunurilor si zilelor de nastere sarbatorite in filmele americanesti. noua mama ne pune sub brad cadourile intr-o sacosa, aceeasi cu care mersese la magazin in ziua precedenta ca sa le cumpere (pentru ca, cu toata lipsa si dramuirea la singe a banilor, basca o casa intreaga de curatat si vreo 5-6 feluri mari si late de gatit pentru masa mai mult sau mai putin traditionala, nu are timp - saraca!- sa mearga prin magazine dupa jucarii. ca sa nu mai zic ca, de cele mai multe ori, fondul alocat cadourilor se compune din ce mai ramine prin portofel in urma cumparaturilor "serioase" - deci nu mare lucru -, asa ca se renunta de obicei la jucarii in favoarea unui fular/caciuli/perechi de pantaloni/ghetute sau alte lucruri la fel de neimportante de care avea nevoie copilu'.)

acum au devenit din ce in ce mai populare odioasele pungi pentru cadouri, ochioase si colorate, insa groaznic de impersonale. vinovata sint si eu: anul acesta, putinele cadouri pe care le-am facut putinilor oameni din viata mea au fost transportate si inminate tot in astfel de pungi, ba pentru ca am fost prea obosita dupa o zi de munca (si alte doua saptamini de lupta cu mine insami ca sa nu alerg si sa le spun ce cadouri vreau sa le cumpar - recunosc, cind vreau sa fac o surpriza cuiva, imi vine foarte greu sa-mi tin gura si sa nu ma dau de gol. asa ca, daca vreti sa complotati de-un cadou pentru cineva, nu-mi spuneti si mie!) - prea obosita, deci, ca sa mai merg prin librarii dupa hirtie de impachetat, ba pentru ca efectiv nu mi-au mai ramas bani si pentru asta. pacat!

un cadou ambalat intr-o cutie cu funda nu mai este un obiect oarecare, luat la intimplare de pe rafturile unui magazin, ci capata un aer de magie si mister si devine o parte din cel care ti-l daruieste. este un obiect special ales pentru tine, care descrie cel mai bine felul in care te percepe cineva. este singurul obiect din tot magazinul care ti se potriveste si te poate face fericit, sau cel putin asa crede cel care ti l-a cumparat, iar gindurile si sentimentele sale se transfera in acel obiect. e exact ce-ti doreai, sau poate ca e doar ceva dragut, ce tu insuti nu te-ai fi gindit sa-ti cumperi vreodata, insa odata ce l-ai primit nu mai e un simplu obiect, ci devine un simbol, ceva ce pastrezi multa vreme si de care o sa-ti amintesti mereu.

curiozitatea de a afla ce e inauntrul cutiei te transporta in timp cu citiva ani. nu mai esti studenta bolnavicioasa si timida, secretara intepata, contabila cu capul plin de cifre, care socoteste pana si numarul sarmalelor cind le aseaza in oala, frizerita inculta cu aspiratii eleganta si mondenitate, profesoara obosita de naveta si satula de meseria ei, dar fara perspective profesionale mai imbucuratoare s.a.m.d., ci te transformi intr-un copil. nu desfaci pachetul cu pedanterie si grija, ca mai e buna hirtia aia la ceva (uite, vine acusi ziua lu' geta si vrei sa-i invelesti capotul in ea ca s-o dai gata!), ci smulgi funda si sfasii ambalajul cu degete lacome, iar asta iti da un sentiment pervers de posesie: da, e al tau si numai al tau si nimeni n-o sa ti-l mai ia!

m-am trezit, asadar, cu o stare inexplicabila de fericire. si am vrut sa le-o spun tuturor, in mare parte pentru ca ni se intimpla foarte rar sa traim astfel de emotii sau, chiar si in rarele ocazii cind ne trezim asa, starea asta speciala este inghitita cu iuteala fulgerului de gindurile zilei care tocmai a inceput, asa ca de cele mai multe ori ne ridicam din pat agasati, nervosi, gata obositi de alergatura care nici n-a inceput inca, si uitam ca, pentru prima data in multa vreme, cind ne-am trezit eram din nou copii.

asa ca mi-am amintit de blogul asta napastuit de soarta si mi-am zis sa consemnez repede starea asta, pina nu e prea tirziu. buna dimineata, alexandra! :)

miercuri, 20 ianuarie 2010

5 motive ca sa-ti petreci revelionul acasa

incep prin a spune ca urasc povestile despre cum si-au petrecum unii revelionul in nu stiu ce restaurant de lux, sau la munte, la o pensiune, unde-i musai sa te duci in gasca, ca altfel "nu e caterinca".
si totusi vin diversi sa-mi povesteasca: "pfoaaaaa, ce tare m-am distrat! am ras o sticka de uischi, cinspe beri si un chil de tuica!" sau: "baaa, sa-l fi vazut pe x (care de obicei are o porecla imbecila, care neaparat sa potenteze o trasatura fizica predominanta, gen chelu', grasu' - alintat grasutu' -, calu', piticu' - toate terminate amical in apostrof) cum s-a imbatat si facea ca toti dracii! ce distractie ai pierdut ca n-ai venit cu noi!"

observatia care trebe facuta din capul locului: cit de cretin trebuie sa fii ca unica sau cea mai mare distractie a ta, sursa principala de entertainment, sa fie promisiunea ca vei bea pina cazi lat si nu mai stii ce-i cu tine? nu stiu daca ati observat, dar toti povestec acelasi lucru: ce si cit au baut, cum a dansat gigel populara si s-a prabusit la podea peste maricica, cum si-a spart bibi sticla de votca in cap si s-a ofuscat rodica fiindca l-a prins facindu-i ochi dulci lu' vasilica si, desigur, insinuari despre ce au facut unii dupa 3 noaptea, cind s-au retras facuti praf in camerele lor (altceva ce nu inteleg este sexul facut cind esti beat; ce satisfactie poti tu sa mai simti cind ai creierii zob si nu stii ce ti se intimpla, nu mai apuci sa observi la partener mirosul parului sau textura pielii si nu exista comunicare - in afara de "nga-nga" - ca sa aveti amindoi un final fericit?). totusi, nici un cuvint despre conversatie inteligenta, atmosfera de caldura umana si prietenie generala, umor de calitate.

dupa parerea mea, genul asta de excursii sint de o plicticosenie crunta. asa ca anul asta (la fel ca si anul trecut) am stat acasa de revelion si - tot la fel ca si anul trecut - m-am simtit grozav intr-o companie restrinsa si de calitate, fara sa beau pina uit cum ma cheama si fara sa ma trezesc ca la 12 noaptea ma pipaie 3 perechi de miini - in loc de doar una.

de ce stau acasa de revelion, in loc sa merg pe coclauri cu gasca:

* compania e infinit mai placuta, pentru ca, nefiind sef de haita, nu pot sa impun cine merge si cine sta acasa; asa ca prefer sa-mi petrec seara doar cu persoanele care mi-s dragi sau cu care am ce conversa, ceea ce ma aduce la punctul urmator:

* conversatia e mai placuta, mai libera si mai comoda cind: a. nu trebe sa te chinui sa faci impresie de om normal, integrat in societate, muncitor, platitor de taxe si impozite; b. poti sa fii sincer si nu trebuie sa te autocenzurezi la fiecare doua replici din teama sa nu ofensezi pe careva, vreun frustrat sau vreo nefu...matoare;

* nu trebuie sa faci cunostinta cu oameni noi sau sa fii "sufletul petrecerii", nu trebuie sa fii amabil cu indivizi agasanti (ca altfel se cheama ca nu socializezi) si nu trebuie sa rizi prosteste la glume rasuflate, povestioare hazlii (care, daca faci un exercitiu de sinceritate, ti se par insipide) sau bancuri pe care le-ai mai auzit de la aceleasi persoane, povestite cu acelasi instrumentar lexical;

* te simti mai bine in pielea ta si nu mai resimti presiunea dea etala tinute trendi-flendi si figuri beton de dans, care macina pe toata lumea - chiar daca nu o recunosc - si te face sa apari intepenit in haine rigide, care-ti fac fundul mai mic cu trei centimetri, iar sinii mai mari cu zece, si sa te bitii pe toace o noapte intreaga, chiar daca zilele urmatoare n-o sa mai poti purta decit papuci de casa;

* stind acasa si facind ce-ti place, ai chiar sansa sa te simti bine. spre exemplu, eu si iubitul meu am ciocnit un pahar de sampanie, ne-am uitat din balcon la artificiile pe care le dadeau unii de pe blocul de vizavi, am papat tort subtilizat de la mama, ne-am bitiit oleaca doar intre noi, am vazut vreo doua filme dragute, am ris, ne-am hirjonit, dupa aia ne-am culcat si ne-am trezit dimineata fara cearcane la ochi si fara mahmureala.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

eating santa

sigur ca poza e facuta cu telefonul mobil, nici acela de ultima generatie, care nici macar nu-i al meu (nu sint un om modern si nici nu aspir sa fiu; decit sa dau 2o de milioane pe un telefon mobil care musai sa aiba camera de nush citi pixeli si bluetooth, mai bine ma duc in excursie la munte. plus ca daca e sa dau vreodata atitia bani pe un aparatel enervant, care imi incalca zilnic intimitatea, atunci ar trebui sa dea si cu aspiratoru, sa-mi faca menajul si cumparaturile si alte mici treburi casnice) - dar ideea se intelege.

luni, 4 ianuarie 2010

convertirea la satanism

in cautarea lui buddha, l-am gasit pe satan. e un zeu mai comod, putin pretentios si mult mai apropiat de esenta umana decit oricare altul. nici nu-ti ia ochii cu reinvieri spectaculoase, nici nu-ti cere mai mult decit ii poti da. urmindu-l pe el nu faci altceva decit sa-ti urmezi propriul instinct spre rautate si violenta, porniri cu care esti inzestrat inca de la nastere si care traiesc toata viata in tine, oricit ai incerca sa le cizelezi.

diavolul e un zeu onest; cu el lucrurile sint mereu clare. in fata lui nu iti mai poti ascunde hidosenia sufleteasca sub miros greu de tamiie si lalaieli pioase. dezbracat de falsa ta bunatate, pe care oricum singur ti-ai inoculat-o, nu vei primi in schimb un zimbet ipocrit de iertare. fata hidoasa pe care o privesti, cea cu dinti cascati sa muste si ochi plini de ura, este propria ta fata, iar demonul pe care il urasti si il condamni nu esti decit tu insuti.

convertirea la satanism o faci in fiecare dimineata, cind, privindu-te in oglinda, ai un moment sincer cu tine insuti.

sint o mica hitlerista

pentru cei care inca nu au aflat, respectul nu e o moneda ieftina pe care o pasezi de la unu la altu si-o tii intr-un fund de buzunar, sa le-o viri pe sub mina moldovenilor care vind tigari de contrabanda intr-un colt de piata. respectul se cistiga cu greu, pentru ca tre sa-l meriti - unu la mina - si nu il primesti odata cu inaintarea in virsta, ci pe masura caracterului si actiunilor - doi la mina. si se pierde extrem de usor.

indemnul meu hitlerist pe anul asta: sa construim o cladire incapatoare, o vopsim in discoteca si adunam acolo, cu promisiuni de manele bune si cirnati afumati pe alese, pe toti sceleratii care ne invadeaza viata: parinti dezaxati, sefi care se folosesc de functii ca sa ne dea o lectie - si aceea prost gindita si slab executata -, colegi pupincuristi, profesori care confunda catedra cu o taraba de zarvat, vecini bagareti, functionari publici cu tupeu, cocalari, pitipoance si alte vietati carora ar trebui sa le fie interzisa reproducerea. ii bagam pe toti acolo, la gramada si inchidem bine usile. apoi le dam foc.

fie ca lumina sfinta a focului de tabara sa va inunde sufletele la inceput de an si sa va calauzeasca pasii spre un destin mai bun, mai liber!