joi, 24 martie 2011

ce a mai facut pucca azi:

1. CONTEXT: "a woman of faith"
dupa trei saptamini de post asiduu, soacra mea - femeie religioasa pina in maduva oaselor - si-a cumparat ieri un peste pentru bunavestire.

2. PLOT: "pucca meets fish"
ajungind acasa intr-o sacosa din plastic, pestele - inca viu - a fost lasat nesupravegheat doar citeva momente, suficient insa pentru a fi descoperit de catre eroina noastra, care l-a cercetat cu mare interes.

mai tirziu, pestele a fost trimis - fara prea multa ceremonie - la cele sfinte, cu scopul de a fi gatit a doua zi, iar intimplarea parea ca nu va naste consecinte grave.

3. DENUEMENT: "yet again, i am in trouble"
ma trezesc azi dimineata mai tirziu, imi incalzesc cafeaua si merg la baie pentru restul ritualului matinal. dupa vreo 10 pagini de shogun, ies bine dispusa in sufragerie, unde ma asteapta o priveliste de groaza: pe covor zac ramasitele pamintesti ale pestelui gatit si o gasesc pe pucca aplecata asupra lor cu o privire criminala si satisfacuta.

intru in panica (ce-o sa zica soacra-mea??) si incerc sa-mi adun mintile si sa imi explic ce s-a intimplat.

4. CLIMAX (flashback): "doggy on the prowl"
se pare ca puccutza ii pusese gind rau pestelui inca de ieri, cind se agita bucuroasa in jurul sacosei, latrind si bitiind din coada nevoie mare.

azi dimineata, cind am trecut prin bucatarie sa-mi pun cafeaua pe foc, am uitat sa trag usa dupa mine. asa incit, vazindu-se singura, domnisoara s-a urcat pe taburet, de acolo pe masa, pina la farfuria cu peste prajit, de unde a sustras un numar necunoscut de bucati. le-a tirit apoi in sufragerie si le-a devorat cu salbaticie, nelasind in urma decit citeva oase.

***

FUN FACT: azi a trecut si sormy pe la mine, sa-mi repare wordu. sper sa ma creada soacra-mea cind o sa-i povestesc ca pucca, si NU NOI, i-a mincat pestele.

miercuri, 5 ianuarie 2011

ce poţi face la lumina lumînării

dintre toate lucrurile pe care le poţi face la lumina intimă a lumînării, ghici ce mi-a venit mie rîndul să fac: să gătesc!

da, e pe bune. mi-am început noul an sub semn de aventură, înfruntînd eroic pericolele şi rîzînd brav în faţa primejdiei. să-ţi explic: am constatat cu stupoare că ţineam un şarpe la sîn. ei bine, s-a dovedit că aplica mea de la bucătărie e kamikaze, iar azi dimineaţă a pus la cale un atentat sinucigaş!
s-a aruncat din tavan cu bec cu tot, poposindu-mi pe frunte înainte de a-şi da obştescul sfîrşit pe covor. şi dă-i, şi luptă, şi strînge cioburile de pe jos, şi chinuie-te să ţii monstruleţul de căţel afară din bucătărie cît faci curat la locul atentatului, şi ţine-te de pereţi să-ţi revii (din uimire).

urmările social-politice şi economice ale nefericitul eveniment au fost, desigur, deosebit de tulburătoare. m-am ales, aşadar, cu un cucui de toată frumuseţea în mijlocul frunţii, iar pe lîngă asta nu mai am nici lumină în bucătărie. aşa că mi-am mutat aici întreg arsenalul de lumînări parfumate şi acum, pînă s-o întoarce acasă una bucată soţ flămînd, mă îndeletnicesc cu gătitul la lumina chioară, dar frumos mirositoare, a lumînărilor.

măcar aşa o să pot să-i spun: vezi, dragă, că n-am dat banii degeaba pe ele? :)