dintre toate lucrurile pe care le poţi face la lumina intimă a lumînării, ghici ce mi-a venit mie rîndul să fac: să gătesc!
da, e pe bune. mi-am început noul an sub semn de aventură, înfruntînd eroic pericolele şi rîzînd brav în faţa primejdiei. să-ţi explic: am constatat cu stupoare că ţineam un şarpe la sîn. ei bine, s-a dovedit că aplica mea de la bucătărie e kamikaze, iar azi dimineaţă a pus la cale un atentat sinucigaş!
s-a aruncat din tavan cu bec cu tot, poposindu-mi pe frunte înainte de a-şi da obştescul sfîrşit pe covor. şi dă-i, şi luptă, şi strînge cioburile de pe jos, şi chinuie-te să ţii monstruleţul de căţel afară din bucătărie cît faci curat la locul atentatului, şi ţine-te de pereţi să-ţi revii (din uimire).
urmările social-politice şi economice ale nefericitul eveniment au fost, desigur, deosebit de tulburătoare. m-am ales, aşadar, cu un cucui de toată frumuseţea în mijlocul frunţii, iar pe lîngă asta nu mai am nici lumină în bucătărie. aşa că mi-am mutat aici întreg arsenalul de lumînări parfumate şi acum, pînă s-o întoarce acasă una bucată soţ flămînd, mă îndeletnicesc cu gătitul la lumina chioară, dar frumos mirositoare, a lumînărilor.
măcar aşa o să pot să-i spun: vezi, dragă, că n-am dat banii degeaba pe ele? :)
