luni, 4 ianuarie 2010

convertirea la satanism

in cautarea lui buddha, l-am gasit pe satan. e un zeu mai comod, putin pretentios si mult mai apropiat de esenta umana decit oricare altul. nici nu-ti ia ochii cu reinvieri spectaculoase, nici nu-ti cere mai mult decit ii poti da. urmindu-l pe el nu faci altceva decit sa-ti urmezi propriul instinct spre rautate si violenta, porniri cu care esti inzestrat inca de la nastere si care traiesc toata viata in tine, oricit ai incerca sa le cizelezi.

diavolul e un zeu onest; cu el lucrurile sint mereu clare. in fata lui nu iti mai poti ascunde hidosenia sufleteasca sub miros greu de tamiie si lalaieli pioase. dezbracat de falsa ta bunatate, pe care oricum singur ti-ai inoculat-o, nu vei primi in schimb un zimbet ipocrit de iertare. fata hidoasa pe care o privesti, cea cu dinti cascati sa muste si ochi plini de ura, este propria ta fata, iar demonul pe care il urasti si il condamni nu esti decit tu insuti.

convertirea la satanism o faci in fiecare dimineata, cind, privindu-te in oglinda, ai un moment sincer cu tine insuti.

Niciun comentariu: